Helvetica: povestea unui font adorat de branduri
Fie că îl iubești fie că îl urăști, Helvetica este unul dintre cele mai frecvent utilizate fonturi din lume. El este folosit atât în publicitate și publicare, cât și în semnalizarea urbană. Dar cui îi datorează succesul și utilizarea pe scară largă?
În acest articol vom începe prin a ne uita la invenția sa din 1957. Și modul de a trece prin diferitele repere și restilizări care l-au făcut să devină typeface-ul multor brand-uri internaționale.
Originile Helvetica
După cum sugerează și numele Helvetica a fost creată în Elveția de directorul turnătoriei Haus din Münchenstein. El a hotărât să-i solicite designerului independent Max Alfons Miedinger să creeze un nou font. Scopul a fost să contracareze succesul Akzidenz Grotesk, tipul de caractere lansat de concurenții lor, turnătoria H. Berthold AG.
În 1957, Miedinger a venit cu un nou set de caractere, pe care l-a numit Neue Haas Grotesk. Era un font sans serif cu un design liniar, simplu și elegant, iar acest aspect fără bibelouri însemna că era extrem de lizibil.
Neue Haas Grotesk avea mai multe caracteristici interesante: spațiul negativ (alb) care înconjura literele și liniile care compun fontul erau perfect echilibrate. Iar liniile erau întotdeauna orizontale sau verticale și niciodată diagonale, creând un efect vizual care era simultan îndrăzneț și neutru.
Mike Parker, omul care a schimbat soarta fontulului Helevetica
În 1959, Mike Parker a fost numit director al Mergenthaler Linotype Company, o firmă americană care vindea mașini de scris Linotype, primele mașini care asamblau automat șiruri de caractere. Parker a primit sarcina de a extinde biblioteca de fonturi deținută de companie. Între 1959 și 1981 a reușit să adauge aproape 1.000, în multe cazuri adaptând fonturile preexistente pentru a se potrivi cerințelor tehnice ale mașinilor Linotype.
În 1960, Parker a decis să adopte Neue Haas Grotesk și i-a cerut lui Arthur Ritzel, designer de la D. Stempel AG – o firmă germană care a lucrat în parteneriat cu Lynotype Company – să reproiecteze și să dezvolte familia de fonturi. Acest font nou a fost redenumit Helvetica.
Fontul a devenit instantaneu un simbol a designului elvețian, care la acea vreme era văzut ca simbol de eleganță și funcționalitatea subestimate. De-a lungul anilor 1960 și 1970, a apărut pe numeroase afișe publicitare și panouri publicitare din Europa și SUA.
Harta metroului din New York
Spre sfârșitul anilor 1960, Helvetica a fost aleasă de designerii Massimo Vignelli și Bob Noorda pentru a crea noua semnalizare pentru metroul din New York și Graphic Standards Manual. El fiind unul dintre cele mai cunoscute manuale de identitate vizuală din istoria designului grafic. Fontul a rămas una dintre caracteristicile mărcii Vignelli, sporind semnificativ renumele internațional al fontului Helvetica.
Prima restilizare și intrarea lui în lumea digitală
În 1983 a fost lansată Neue Helvetica, o versiune actualizată cu spațiu suplimentar între numere și semne de punctuație mai groase pentru a îmbunătăți lizibilitatea.
În anul următor, Steve Jobs a decis să-l includă în fonturile disponibile pe primul Macintosh, deschizând calea pentru răspândirea versiunii digitale a fontului.
Un font iubit (și urât) de designeri
De ce a avut Helvetica atât de mult succes? Atracția sa provine, fără îndoială, din versatilitatea, aspectul modern și eleganța discretă, care îl fac potrivit pentru orice, de la postere și manuale de instrucțiuni până la cataloage de artă.
Ubicuitatea sa în lumea editorială și a publicității a atras multe critici și a devenit sinonim cu standardizarea. Unul dintre cei mai importanți detractori ai săi este Bruno Maag o turnătorie din Londra care a creat fonturi pentru companii precum Lush, Nokia și HP.
Într-un interviu publicat pe site-ul Eye on Design, Maag critică omniprezența fontului. „Designerii folosesc Helvetica pentru că este alegerea leneșă. Și în al doilea rând, este și alegerea sigură. Se creează o omogenitate în toate lucrările de brand și identitate pe care le vedeți.”
Este adevărat că tipul de caractere continuă să apară în campaniile de marketing și logo-urile unui număr imens de compani. Versiunea sa digitală este folosită în interfețele de utilizator ale platformelor de social media Facebook și Instagram.
În 2007 fontul a jucat într-un film documentar intitulat „Helvetica” regizat de Gary Hustwit. În același an, a primit și propria expoziție, „50 de ani de Helvetica”, la Muzeul de Artă Modernă din New York.
Viitorul Helvetica
Într-un articol publicat în revista Adweek în 2012, Steve Hicks a prezis o extindere suplimentară a utilizării Helvetica. El credea că utilizarea fontului pe una dintre cele mai frecvent utilizate rețele sociale din lume, Facebook, va duce la o utilizare din ce în ce mai largă în sectorul publicității, creând Helveti-Topia, o epocă în care fontul va domina lumea publicității.
Profeția lui Hick nu s-a împlinit, iar profesioniștii creativi din întreaga lume continuă să utilizeze fonturi diferite pentru proiectele lor. Se pare că Helvetica este destinată să rămână încă destul de mult timp. În 2019, Monotype Studio a comandat o restilizare al fontului, cea mai radicală actualizare de la acum îndepărtatul 1983.
Helvetica Now este disponibil în trei versiuni diferite. Cele 3 sunt Micro pentru ecrane mici, Text pentru text normal și Display pentru formate mai mari. Fiecare mărime vine în 48 de grosimi diferite, de la o linie subțire la negru suplimentar. Formele caracterelor par mai bine distanțate și mai lizibile, chiar și pe dispozitivele electronice mici.
Lansarea acestei noi versiuni ne face să credem că Helvetica are încă un viitor lung în față.
